Despre statusuri şi miorlăitele de pe facebook

Of, toate miorlăitele de pe facebook, de pe bloguri, si din viaţă în general. Miorlăi-te, draga mea, că eşti femeie şi că-l iubeşti, chiar dacă te-a înşelat, miorlăi-te că în ziua de azi se pune preţ pe frumuseţea materială, de faptul că nu-ţi mai scrie, că s-a plictisit, că etc. Mai aveţi? Credeţi că cei care "tac" duc o viaţă limitată, credeţi că dacă vă puneţi viaţa aici pe tavă se vor rezolva probleme, că unele persoane, prin aceste aluzii, îşi vor da seama ce "imense" greşeli v-au făcut?! Credeţi că eu dacă nu schimb 10 stări şi statusuri pe facebook, skype, twitter etc, n-am probleme? Şi până la urmă, care-i sensu în aceste exteriorizări ale sentimentelor? De ce duceţi lipsă? Ieşiţi pe afară, pe la o cafenea, fără să faceţi la naiba eu 1000 de check-inuri, vorbiţi cât vreţi cu o persoană căreia chiar să-i pese. Căci poate nici persoana căreia îi "adresat" statusul doesnt give even a single fuck. Of.